Inca o deplasare de neuitat. Grupul nostru a plecat vineri noaptea, impreuna cu inca doua microbuze in care erau ceilalti membri ai peluzei Sud. Dupa un drum destul de lung si obositor am ajuns in Cluj la ora 12’30 unde ne-am intalnit cu cei veniti cu trenul. Am pornit cu totii spre stadion, uimiti fiind ca totusi nu am intalnit jandarmi in drumul nostru.
In fata intrarii in stadion, la intrarea in Parcul Central am fost intampinati de circa 130 de suporteri ai celor de la U Cluj care, in spiritul deja consacrat al frustratilor din provincie au inceput sa arunce cu pietre. A fost momentul in care cei 80 de suporteri stelisti s-au napustit spre “ultrasii” clujeni, acestia fugind in parc fara a accepta lupta directa, chiar daca erau si in avantaj numeric si din punct de vedere al dotarilor, batele si lanturile nelipsind din arsenalul lor. Intre noi au fost doar cativa jandarmi care nu au reusit decat sa ne imprastie pe o arie mai mare in parc si nicidecum sa impiedicele incidentele. In total, ‘bravii’ clujeni au fost fugariti de 3 ori in decursul confruntarii si numai intrarea in forta a altor jandarmi inarmati cu scuturi si bastoane, ajutati de gaze lacrimogene a facut ca umilirea lor sa nu fie accentuata. La final, de la noi au fost loviti doi membri, cu mult mai putin decat ce au suferit clujenii.
Intr-un final am intrat in stadion, un stadion extrem de urat si fara a avea vreo legatura cu normele impuse de UEFA sau chiar de LPF, in prag de prabusire. Ceea ce le-a permis din nou clujenilor sa participe la sportul aruncarii pietrelor, din spatele a doua garduri.
Ne-am prezentat foarte bine in plan vizual, multe steaguri mari de fluturat asigurand o imagine foarte frumoasa. La fel si fumigenele ros-albastre de la inceputul partidei. Au fost afisate si mesaje pentru Dobrin, dar nu a fost uitat nici cel ce imprumuta clubul cu bani. S-a cantat bine – spre foarte bine in unele momente, a fost (speram noi) impus si un cantec nou, doar dupa marcarea celui de-al doilea gol ritmul fiind scazut.
Cat despre meci…..un meci urat, plictisitor si din care am putut remarca (pentru a cata oara?) suficienta lotului actual. La finalul meciului, mercenarii echipei noastre nu stiau cum sa fuga mai repede spre vestiare, ignorandu-i total pe cei ce au facut aproape 1000 km pentru a fi aproape de echipa. JIGODIILOR !!!
In drumul nostru spre Bucuresti, am oprit la Pitesti, pentru a aduce un ultim omagiu lui Dobrin, cel care desi nu a avut la suflet echipa nostra, a stiut sa se faca iubit de toti iubitorii fotbalului, indiferent de echipa favorita.
Desi in multe ocazii, cel ce imprumuta clubul a declarat ca orice antrenor ar fi la echipa el tot se va implica in alcatuirea primului 11, speram din tot sufletul ca MARIUS LACATUS nu va accepta mizeriile lui si il va domina din toate punctele de vedere.