Dimineata m-am trezit cu un cantec in cap:
“Oriunde m-as aflaaaaa,
Cat de mult te-as vedeaaaaa,
Gandul imi zboara mereu catre Steauaaaa…
Mi-e dor de Steauaaa, mi-e dor de Steauaaaaa,
Esti ca un drog de care nu pot scapa. oo oo oooooo …….”
E comod la fotolii dar nimic nu se compara cu ce se intampla in peluza. E ok sa protestezi dar nimic nu se compara cu incurajarea echipei. E bine ca echipa sa castige dar nimic nu se compara cu urletul ala de bucurie din strafundul sufletului atunci cand nimic si nimeni nu te retine si doar victoria conteaza.
STEAUA LIBERA!

Poze de la 02.04.2010: Steaua – FC Brasov = 1-0 [Etapa 25]