Din pacate foarte putini prezenti desi se putea ajunge destul de usor cu putine eforturi. 9 ultrasi (7 ULT*RAS + 2 E.R.A.) am efectuat aceasta deplasare, evident pe cont propriu. Drumul foarte placut, cu popasuri de cate o zi la Bratislava, Worclaw, Auschwitz si Cracovia.
Despre orasul Lublin, foarte putine se pot spune. Este un fel de statiune proasta din Romania, cu 4 blocuri, un stadion, 1 parc, 2 baruri (unul inchis) si un supermarket. Cu toate acestea, inca de la primii pasi prin oras, am fost supervizati de cativa “muschi” rasi in cap. Dupa un drum la stadion pentru a ne interesa de bilete, am ales sa asteptam deschiderea caselor de bilete la o terasa din asa-zisul centru al orasului. Singura terasa deschisa, de altfel, goala si aceasta. Dupa 20 de minute, 2 hooligani locali au intrat pentru o f. scurta vizita in terasa. Au revenit dupa 10 minute si s-au interesat la un cetatean de la o masa alaturata noua cati suntem veniti. Acesta a venit la noi sa ne comunice intrebarile celor doi.
-“Hooligans or ultras?”
Rapsunsul nostru “ultras”
– “Do you wanna fight?”
(noi) – “No”
– “How many of you will come?”
– “Just us”
– “Ok, drink on, no problem. The boys asking for you but now is ok.”
Dupa plecarea celor doi, respectivul a intrat in vorba cu noi pentru cateva minute si ne-a povestit ca au in oras un grup de 50 de huligani si 200 de ultrasi. Despre hools ne-a povestit ca se antreneaza pe sala cam zilnic si de cateva ori pe saptamana au antrenamente de bataie. Ne-au spus ca nu este nici o problema daca nu vrem sa ne batem cu baietii care erau adunati la 10 m, dupa un zid. Am ramas inca doua ore in terasa fara a mai avea nici o problema.
La stadion, politistii aratau precum in filmele SF. Aveau platose de metal pana si deasupra sireturilor, iar ochii nu se vedeau de castile cu vizoare negre. Mari, bine facuti si cu infatisare agresiva. La vederea noastra au fost uimiti ca suntem doar atat de putini. Ne-au condus la o casa de bilete special rezervata noua. 10 euro biletul. Controlul a fost foarte, foarte sumar.
Odata intrati in zona rezervata noua, am fost surprinsi sa vedem ca polonezii aveau grupuri masive atat in partea opusa noua (coltul tribunei 1) cat si in stanga noastra, la tribuna a 2-a. Aici se pregatea o coregrafie formata dintr-un steag ce acoperea tribuna. Am remarcat de asemenea si steagurile celor de la Arka Gdyna si Lech Poznan, galerii de top infratite cu cei de la Zaglebie. Intre noi si cei de la Tribuna a doua erau doar niste gardulete insirate. Stewarzi f. putini si care stateau sus, dupa ultimul rand de scaune. Am pus steagurile pe garduri si asteptam inceputul meciului. Cu cateva minute inainte de inceperea meciului (15 minute dupa ce am intrat pe stadion), un grup numeros de stewarzi coboara spre noi si se infing in agatatorile steagurilor, incercand sa le dea jos. Am inceput sa ne imbranicm cu ei, sa urlam la ei si sa cerem explicatii. Ei tot insistau sa desfaca agatatorile, explicand ca asa sunt ordinele de la oficiali. Imbrancelile cu acestia au continuat, pana cand un oficial plonez a sosit in zona noastra si ne-a spus ca observatorul partidei nu va da drumul inceputului de meci daca nu dam jos bannerele. Am cerut explciatii de unde pana udne aceasta masura, avand in vedere ca restul stadionului era inconjurat de bannerelel gazdelor, da nu ni s-a dat nici o explciatie. Am devenit si mai agresivi, facand apel in acelasi timp la jucatori pentru ca cineva dinclub sa se bage pentru noi. In meleul format, am ajuns in coltul de jos al tarcului, spre garduletele ce ne desparteau de grupul de la tribuna a 2-a. Deodata, un grup de 10-15 persoane (majoritatea rase in cap – traditie nationala cred ca e la ei) au inceput sa alerge spre noi. Sincer, ne-am speriat crezand ca vor sa intre peste noi in tarc. Dar cand ajung in dreptul nostru, stupoare: au intrat violent in garduletul ce ne despartea si au inceput sa-i loveasca pe stewarzi si pe oficialul polonez. Zbiereau la acestia si le faceau semne sa plece si sa ne lase steagurile la locul lor. Nu au insistat mult, pentru ca stewarzii s-au conformat foarte repede, parasind sectorul nostru foarte grabiti in urma atacului fanilor lui Zaglebie. Dupa calmarea situatiei polonezii s-au retras inapoi in zona lor. Le-am multumit prin aplauze, fiind extrem de surprinsi de reactia de solidaritate a acestora. PT CARTITE SI COMENTATORI – nu a existat nici un dialog sau fortare de prietenie cu nimeni !!!
La inceputul meciului am aprins 4 fumigene (2 rosii si 2 alabstre) dar vantul puternic care batea a imprastiat repede fumul in spate si a diminuat impactul vizual. Nimeni nu ne-a reprosat nimic cu fumigenele.
Alaturi de noi a mai stat in sector si un roman student in Cracovia.
Cat depre fanii plonezi, marea masa a galeriei a stat in partea opusa de noi, unde se distingea din multimea portocaliu-verde un grup fara insemne de club, majoritatea cu sepci sau rasi in cap, imbracati in negru. Era ca o pata inchisa de culoare. Nu prea au cantat, nu prea s-au agitat. Prestatia vocala a polonezilor pe mine unu m-a surprins, cantant puternic cantece noi si foarte diversificate.
Dupa meci am fost escortati de o masina de politie pana pe autostrada care ne ducea in orasul unde am fost cazati.