Dimineata m-am trezit cu un cantec in cap:
“Oriunde m-as aflaaaaa,
Cat de mult te-as vedeaaaaa,
Gandul imi zboara mereu catre Steauaaaa…
Mi-e dor de Steauaaa, mi-e dor de Steauaaaaa,
Esti ca un drog de care nu pot scapa. oo oo oooooo …….”
E comod la fotolii dar nimic nu se compara cu ce se intampla in peluza. E ok sa protestezi dar nimic nu se compara cu incurajarea echipei. E bine ca echipa sa castige dar nimic nu se compara cu urletul ala de bucurie din strafundul sufletului atunci cand nimic si nimeni nu te retine si doar victoria conteaza. STEAUA LIBERA!
Poze de la 02.04.2010: Steaua – FC Brasov = 1-0 [Etapa 25]
Spaima si sperietii au impanzit tara toata cand trenul accelerat 1725 a strabatut si a parjolit sate, comune si orase in drumul sau spre Targu Jiu.
Totusi, la meci au ajuns cativa reprezentanti de seama ai grupului si ai peluzei sud. Acestia si-au ocupat in liniste locurile de pe bilete si au participat la spectacolul fotbalistic de zile mari oferit de Fc Steaua Bucuresti.
Draga mama,
Afla ca am ajuns cu bine in Bucuresti. e frumos dar nu prea. Nenorocitul ala de taximetrist de la gara cred ca m-a tepuit, dar na, nu i-am mai zis nimic ca parea cam fioros. Sa ii multumesti unchiului Vali pentru invitatia la meciul Stelei, mai ales ca am stat la fotolii. Mai mult, am castigat la RealitateaFm si un bilet la tribuna a II-a, dar nestiind pe nimeni pe aici, nu am avut cu cine sa merg acolo. Cand am intrat in templu, parca mi-ar fi cazut tavanul in cap de frumos ce era acolo. Binenteles ca mai erau lucruri de facut, dar cati bani sa bage si patronul asta in club. Oricum am auzit ca el de fapt imprumuta clubul, nu ii investeste, dar cine sta sa se gandeasca la astea? Nu iti poti inchipui ce moi sunt acele fotolii si ce frumos se vede stadionul de acolo de sus. Mi-a placut, dar nu mi-a placut ca nu se aude nimic. Ca atunci cand imi dadea tata una in cap ca nu mergeam cu oile la pascut, mai auzeai ceva dar foarte vag. Apoi am vazut ca sunt niste boxe ce iti aduc magia tribunelor la fotolii. Tribune cam goale, nu cum ii vazusem noi la tv pe cei 20 de mii de oameni ce au stat in zapada sa vada un meci care nu a mai avut loc. Era totusi un grup mare care era foarte activ la tribuna a II-a, dar pe care ii auzeam vag in boxele alea.
La un moment dat a venit un grup de vreo 40 de persoane. Cativa vecini de fotoliu pufos isi dadeau coate: “astia sunt aia din peluza sud”. Cum eu le am cu geografia de cand m-a pierdut bunicu in padure, ma uit spre peluza respectiva. Si imi scapa in gura mare: “pai peluza e inchisa”. Imediat, domnul de langa mine ma lamureste ca respectivii au castigat un proces cu maretul patron si au voie sa intre pe stadion. Valeu, deci ala nu e chiar cel mai smecher om de pe pamant? Pentru ca stateau langa mine, m-am uitat si eu cu coada ochiului la ei. Dar stii ce? Nu semanau deloc cu aia care sunt descrisi in ziarele quality ce ajung la noi in comuna. Nici la vorba, nici la port. Nu erau imbracati ca vagabonzii, nu se comportau ca Fane-paznicul de la birt si nu injurau ca taximetristul ala cu care am venit de la gara (ti-am spus ca era fioros?). Au pus 2 mesaje pe geamuri cu “Vinde” si “Pleaca” si au cantat foarte frumos. Am inceput si eu sa strig cu ei. Muica, parca imi crestea inima in mine. La un moment dat, baietii au plecat de la fotolii (ti-am trimis si in sms-ul ala ca au plecat de bunavoie, nu i-a evacuat nimeni) si s-a facut iar liniste. Eram ca pestele intr-un acvariu. Bine ca stiu sa inot si imediat mi-a venit ideea: daca tot am biletul ala castigat la radio, de ce sa nu ma duc si in partea cealalta a stadionului, in grupul cel mare?
Si uite asa, am ajuns intre ei. Mamicule, baieti de treaba. Si nu inteleg de ce zic astia la tv ca nu pot veni cu fetele la meciuri, ca am vazut o multime de dame prin tribuna. Dar ce sa vezi, toti oamenii astia cantau ca cei de sus de mai devreme, eu acum stiam cantecele, m-am integrat rapid si usor. Am intalnit oameni care au venit din Sibiu si Brasov la meciul asta, ca sa poata protesta impotriva preafericitului conducator si am simtit un respect mare pentru ei. La final, era cat pe aci sa iau tricoul lui Petre Marin, dar ca sa vezi chestie: jucatorul a vrut sa il dea neaparat unuia care il injurase tot meciul (nu e asa ca mai rar vezi asa ceva)? Am batut, e bine ca nu e rau, dar ma simteam ciudat pentru ca incepusem sa ii inteleg pe oamenii astia, si mai mult, sa le dau dreptate (te rog sa nu mai citesti si sa crezi tot ce se spune prin ziare sau la tv).
O chestie foarte distractiva s-a intamplat la iesirea din complex. Mai stii videoclipul ala filmat de Michael Jackson (RIP, ca asa am vazut scris pe un autocar) cu militienii romani alergand stupid pe langa el? Ei bine asa alergau unii imbracati in portocaliu pe langa masina ciobanului (nu te supara ca ii spun asa, dar chiar e cioban). Iar la un moment dat, cand masina se oprise si el a auzit ca este contestat, a iesit in forta din masina, cu paznicii aia pe langa el. Eu m-am fastacit un pic, dar ceilalti nu au dat inapoi un pas. Cine a plecat resemnat a fost, da, binenteles, ciobanul.
Am mai stat cu baietii aia de vorba si am ajuns la o concluzie: vin acasa dupa urmatorul meci, cu Pandurii Targu Jiu, ca ma duc in deplasare.
Cu drag, al tau fiu nerisipitor.
PS: STEAUA LIBERA!
Se termina meciul cu Otelul. Am castigat!. Perfect. Dar gandul imi este la meciul cu cainii. Mai sunt 5 zile. Avem multe de facut. Trebuie sa iau materialul de la croitorie. Sa il sun pe xx sa nu uite sa ia inca 10 kg de vopsea albastra si vreo 3 de galbena. E sambata dimineata. Ne strangem destui insi si plecam spre locul unde vopsim. Nasol, inca e zapada pe jos. Ne facem curaj cu niste bere si dam zapada cu ce gasim. Mai asteptam o ora sa se usuce pamantul. Oricum nu a venit ‘pictorul’. Se face 13’00. Hai ma, intinde materialul. Materialul are 25mx10m. O sa acopere toata tentativa de peluza din Stefan cel Mare. Hai fa vopsea pentru contur. Vezi sa nu o rastorni! Dupa o ora incepe sa se vada cat de cat si ce o sa iasa. Ne apucam si noi de vopsit? Hai mai da o bere si dupa aia vopsim ca am inghetat de frig. Din cand in cand il mai aud pe unu: ‘nu mai am rosu’. Y, mai fa si tu niste negru dar mai diluat ca nu se intinde bine. Ramanem fara benzina. Si incepe sa se insereze. Ne oprim. Dupa inca 3 ore de asteptat, cat am vopsit din material e aproape uscat. Hai sa il strangem si continuam maine. Duminica ne strangem si mai multi. Terminam repede coregrafia. Hai si cu mesjele alea ca le rezolvam imediat daca nu mai facem atatea pauze. Ideile vin pe banda rulanta, nu avem material pentru toate. Daca intram cu jumatate din ele ii terminam pe fraieri.
Luni la munca miros a vopsea si benzina. Pe maini inca mai am niste pete. Nici cu diluant nu au iesit. Aia e , mai sunt 2 zile.
Marti ma suna z, ‘hai ma, suna-l si pe l si t, si sa mai facem inca 2 mesaje rapide’. Ies de la munca si ma intalnesc cu astia 3. Care de fapt sunt 5 acum iar mesajele sunt 3. Nici o problema, pana seara la 10 sunt gata.
Miercuri, ziua derby-ului. Majoritatea ne-am luat liber de la munca sau am plecat mai devreme. Important este ca suntem cu totii. Inclusiv baietii din Brasov, Sibiu, Aiud, Cluj. Sute de kilometri parcursi pentru un meci. Ne intalnim cu ceilalti din Peluza Sud. Ii asteptam si pe cei din AISS sa vina cu biletele ce ne-au revenit. Voie buna si incredere. Unii pleaca cu steagurile si coregrafia spre stadion, altii pleaca tot spre stadion dar pe alte rute, cu alte scopuri. Intr-un final, la 19’00 suntem toti adunati la Victoriei. mergem spre stadion, o masa compacta de oameni, cantand pentru Steaua. Mai conteaza ca iar a inceput sa ninga? Ca jandarmii ne lovesc discret, doar-doar ripostam? Ca iar ne chinuim sa intram intr-un stadion ce nu primeste licenta UEFA? Nu conteaza, am venit sa cantam pentru Steaua si sa facem spectacol. Asteptam sa intre toata lumea, cei ce au intrat primii au terminat deja de aranjat coregrafia, sunt scoase si tortele si fumigenele alea forta cumparate de la turci. Scumpe, dar meciul asta nu e in fiecare saptamana. Simt furnicaturi prin corp, nu mai am rabdare, vreau sa inceapa nebunia. Intra echipele. Cainii se imbraca iar in tricouri cu un mesaj general ok. Se aud destul de bine, dar na, la singurul meci in care e stadionul plin ar fi si culmea sa nu se auda. Acum e randul nostru. Panza se intinde, noi ne rupem plamanii cantand. Si o tinem, o tinem, o tinem pana ne dor mainile de la greutatea panzei. Mai sunt cetateni care tipa ca ei vor sa vada meciul, ‘frate cand o sa scapam de astia?’, dar tinem panza in continuare. Baietii sunt pregatiti, se aprind tortele si fumigenele si panza se retrage. Tot sectorul nostru e invadat de fum si lumina. E ceva de nedescris. Pompierii vor sa intervina crezand ca a luat foc stadionul. Fumul ne umple plamanii dar nu ne oprim din cantat. Steagurile alea noi se vad prea bine, chiar daca sunt obosit de mor, nu il las jos si il flutur in continuu. Dintr-o data se aude un zgomot de nedescris. Puhoiul de oameni vine spre mine si imi dau seama ca am dat gol. GOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!!!. Gardurile de abia se mai tin la verticala sub greutatea ultrasilor. Cainii nu se mai aud. De fapt nu se mai aud pana la final, pentru ca noi invingem. Si ma ustura plamanii de la atata cantat dar euforia victoriei e mult prea mare. Iesim dupa 30 min din stadion, parca si jandarmii sunt altii, mai stam la o bere la o bodega si pe la 2 noaptea ajung acasa. A doua zi, la serviciu, nu mai am voce. Seful nu e cu fotbalul dar stie ca a fost derby. Ma stie si cu ce ma ocup in timpul liber si nu imi zice decat felicitari. Cu un carait ii multumesc! Astazi sunt rege!
E miercuri. Ora 5 dimineata. Ziua derby-ului. Ma trezesc transpirat inainte sa sune alarma la ceas. Parca nu am voce ……… Dupa cateva momente de buimaceala imi aduc aminte ca toti cei din Peluza Sud si membrii AISS sunt interzisi pe Ghencea. Si nu suntem recunoscuti de nimeni. Si nu avem bilete la Dinamo-Steaua si nici vreo sansa de a ne intelege cu cineva. Si nu vom intra la singurul meci care conteaza ……………………………….. STEAUA LIBERA!
Pentru unii o placere, pentru altii o durere in suflet: Peluza Sud inchisa, din motive ‘administrative’. Dar credem ca la urmatorul meci o sa fie redeschisa deoarece, cantecele noastre se aud mult mai bine cand tinta sta in tribuna opusa. De fapt, oriunde am fi stat, tot s-ar fi auzit, pentru ca s-a cantat foarte bine si sustinut pe toata durata partidei, singurele momente in care s-a auzit altceva a fost la intrarea in stadion a celor de la Galati in minutul 35 (!?!?!).
Si de acum incepem sa numaram zilele pana la Derby…. STEAUA LIBERA! Poze 12.03.2010: Steaua – Otelul Galati= 1-0 [Etapa 21]
Cand intr-o seara de Duminica te strangi 7 microbuze si 30 de masini pentru o deplasare in afara Bucurestiului, reusesti sa intri la meci in peluza ‘gazdelor’, canti pana nu te mai tin plamanii la minus 3 grade celsius, dar vezi ca esti inconjurat de ‘toti baietii din peluza’, parca iti vine sa uiti de toate sicanele din timpul saptamanii. Iar strigatul “Pleaca din Ghencea” acopera tot. STEAUA LIBERA!
Poze si video de la 07.03.2010: Unirea Urziceni – Steaua = 2-2 [Etapa 20]
Cluj. Deplasare clasica.
-‘Fratele meu’ cum mergem la Cluj?
-Ne intalnim dimineata in fata la piata si acolo ne asteapta autocarele.
Dimineata, dupa 1 ora de asteptat, suntem anuntati ca autocarul nu mai ajunge pentru ca are o problema la distributie. Si nici soferul nu vrea sa mearga cu suporterii de fotbal. Asa ca oamenii isi cer scuze si pleaca sa ne aduca banii. (Asta nu o se termine aici ‘profesionistilor’!). Soferul unui microbuz suna un prieten. Hai ca vine un Isuzu de 32. Pai si cu restul ce facem? La tren nu mai era cazul ca plecase de mult, asa ca singura solutie: masinile. Dupa 3 ore de la ora stabilita, ne punem in miscare cu directia Cluj. Dupa 80 de kilometrii, noile detectoare nedetectabile de radar ne fac o surpriza: amenda. Dar politistul e stelist si nu se ia de tot ce se putea: ‘bagati blana ca nu mai e nici unul pe restul de autostrada’. Sanatate! Un drum mizerabil intre Pitesti si Valcea, desi se lucra, se lucra pentru a se mari gaurile din asfalt.
Dupa cateva sute de kilometri suntem sunati. Ba, vedeti ca a plecat trenul fara 2 de la noi si au ramas in Copsa Mica. Ocolim sa ii luam si pe baieti. Ne ratacim prin satuce de munte. ocolim din nou. Intr-un final ajungem si in Copsa. Dezolant peisaj. Baietii veseli. Hai la drum.
Nu facem o suta de kilometri ca ne oprim din nou. Blocaj din cauza unui accident. Mai sunt 90 de minute pana la meci. Intr-un final se da drumul si din nou viteza. Deja e tarziu. Un autocar si un microbuz sunt deja la stadion. Au ajuns si cei cu trenul. Ajungem si noi la 8’40.
Dar cum sa imparti 84 de bilete la 170 de persoane? Cu mare parere de rau, unii membrii sunt lasati in afara stadionului. 3 randuri de control, aproape fara incidente, stadion, minutul 38. Nu am vazut nici un gol, dar ce mai conta? Am ajuns la meci!
Cantam bine, cu intreruperi, dar motivati si tare. Ca se auzea, ne-a dovedit-o salutul lui Szekely 😉
Final. Asteptam cam 30 minute sa iasa toti cetatenii imbracati in pulovere cu carouri si baieti cu sepci in carouri, si plecam spre gara sa ii ducem pe cei ce plecau cu trenul. Nimic notabil.
Hai spre casa ca maine mergem la munca! Dupa 2 restaurante inchise, al treilea e cu noroc. Mancare foarte buna, portii imense, ospatar mai mult decat multumit la final.
Drumul dintre Sibiu si Brasov fenomenal. Viteza de croaziera, ras si voie buna. La 7 dimineata ajungem in Otopeni. Cozi mari la semafoare dar intr-un final ajungem de unde am plecat.
25 de ore si 1070 de kilometri. Clasic. STEAUA LIBERA!
Poze si video de la 28.02.2010: CFR Cluj – Steaua = 1-1 [Etapa 19]
Incepusem sa uitam cum este sa mergi la stadion pe Ghencea. Uitasem mocirla din parcare. Uitasem caile de acces prin noroaie. Uitasem baltile adanci de 10 cm de pe aleile complexului. Uitasem scaunele rupte pe randuri intregi. Instantaneu ne-am adus aminte pentru ca, conducerea administrativa, a avut ‘grija’ sa ne primeasca cum se cuvine. Surpriza neplacuta initial pentru noi, la final pentru ei, a fost zapada.
Dupa primele 20 de minute de tacere, strigatul Peluzei Sud a acoperit stadionul (‘felicitari’ celor care huiduiau, dar la 1-3 rupeau portile de iesire). Contestarea a durat pe toata durata partidei, uneori cam slaba din punct de vedere al impactului sonor, dar constanta si hotarata. Mesajul “Un club curat mai presus de toate” a stat pe gard pana spre sfarsitul reprizei secunde.
Per ansamblu, prestatie buna a peluzei, foarte slaba a jucatorilor si patetica a conducerii. Poze Steaua – Ceahlaul = 1-3
Odata cu inceperea returului campionatului de fotbal, dorim sa precizam ca protestele la adresa conducerii clubului FC Steaua, canalizate in special impotriva creditorului George Becali, vor continua.
Desi declaratiile zilnice ale sus-numitului conducator anuntau haotic fie impacarea cu fanii, fie continuarea masurii abuzive de interzicere pe stadion, situatiile de fapt care au declansat acest protest fara precedent in istoria echipei noastre nu s-au imbunatatit:
Astfel, relatia cu fostele glorii ale Stelei nu a fost indreptata. In urma tratamentului umilitor la care au fost supuse aceste persoane care au cladit prin munca lor numele echipei, nu ar putea exista loc de impacare fara scuze sincere si dezinteresate.
Relatia cu suporterii echipei a ramas la acelasi nivel caracterizat prin lipsa de profesionalism si masuri abuzive – vorbim aici despre “interdictii”, despre sudarea portilor de acces intr-o zona de obicei populata a stadionului sau despre declaratii de presa agresive. Fara a ne surprinde, constatam ca personajul alienat care incearca sa-si insuseasca clubul foloseste termeni din sfera politica fara a le cunoaste sensul. Astfel, suporterii care si-au strigat mereu nemultumirile pe stadion si nu au acceptat un regim totalitar sunt numiti “nazisti”, democratii find probabil in conducerea echipei, care a interzis accesul unor oameni pe stadion pentru ca nu impartasesc aceleasi opinii.
Stilul managerial a ramas haotic si in acesta perioada de acumulare si pregatire, cu transferuri-himera anuntate doar pentru deliciul presei, cu aprecieri jignitoare la adresa actualilor jucatori in urma unui simplu meci amical si cu aducerea in sanul echipei fie a unor jucatori necunoscuti, de o valoare indoielnica, fie declarati anti-stelisti. Ne referim aici la fratii Karamian, care au scandat in nenumarate randuri impotriva echipei noastre, ca mai apoi sa declare ca “oricine si-ar dori sa ajunga la Steaua”. Or, este clar pentru oricine ca daca ti-ai dori sa ajungi la o echipa din alte interese in afara de cele banesti, ai ezita sa o injuri, macar in fata camerelor tv.
Avand in minte si in suflet toate cele de mai sus precum si tentativele de trucare a meciului cu eterna rivala, momentul “valizei” sau imaginile in care creditorul purta cu mandrie fularul echipei Dinamo, simtim ca este de datoria noastra sa incercam, cu mijloacele pe care le avem la indemana, sa dezrobim clubul ros-albastru. Trecutul glorios al sectiei de fotbal este, in aceste momente, strivit sub un jug greu, montat de o persoana ale carei valori sunt doar banii si imaginea. Nu vom accepta ca Templul Fotbalului Romanesc sa fie transformat intr-o arena proprie pentru ca atat stadionul cat si suporterii stelisti sunt un bun national.
Steaua inseamna Romania! Steaua nu inseamna Becali! Impreuna, vom invinge!
